Cind te depaseste situatia si vrei un placebo pentru insistenta cu care te preseaza mediul, jobul, familia, cere un White Coke. Daca te-ai saturat de pîinea buretoasa, de blocurile comuniste, de superiori care n-au studiat nici o treime din cît ai facut-o tu, de produse a caror calitate scade constant odata ce sînt fabricate sub franciza in tara ta, cere un White Coke.
Ti-ai plecat capul ca sa nu ti-l taie sabia sistemului? Cere un White Coke. Iar te-ai dus in supermarket, desi ti-ai jurat ca nu mai calci in astfel de spatii toxice, nocive, de plastic, dar ai constatat ca nu mai ai destui bani ca sa-ti permiti sa cumperi totul de la buticul de la colt? Cere un White Coke. Te multumesti din nou cu one-night standuri intr-o lume in care monogamia e putin probabila? Uita de dulcile utopii în care ai fost crescut si cere un White Coke. Ai zîmbit frumos si azi unei persoane care-ti poate face un favor si cu care, desi ai vrea sa-i dai un cap în gura, nu-ti poti permite sa te porti urît fiindca ti-ai face tie rau? Du-te repede si fa rost de un White Coke.
Te îngrijoreaza rata pe care o ai de platit la masina de spalat, mixer, DVD player, frigider, aparatul de aer conditionat. Este evident ca te apasa. Se vede dupa felul în care mergi încruntat pe strada, cu mîinile în buzunare si cu capul aplecat, examinîndu-ti cu atentie vîrfurile bocancilor si întrebîndu-te oare de ce insista sa se aseze unul în fata celuilalt. Te gîndesti, desigur, la White Coke, e acolo, in spate, ruleaza ca un program de defragmentare - o dorinta care nu te-a parasit niciodata. N-o spui nimanui. Ai copii, sotie, parinti. Dar tu tînjesti dupa Ea.
Macar de s-ar face reclame pentru acest produs. Asa ai avea si tu o scuza. Te-ai întîlni cu prietenii sa vedeti un meci împreuna si cînd, in pauza publicitara, ar aparea pe ecranul cu plasma invitatia - imposibil de refuzat - sa consumi un White Coke, ai avea o erectie dureroasa, te-ai îngrozi spasmodic, ai tacea jenat si te-ai întreba daca si ceilalti trec prin aceleasi senzatii si de-asta s-a facut brusc liniste. Dar nu se face reclama la White Coke, e o substanta cenzurata, interzisa, si tocmai de-asta, cu-atît mai tentanta. Nimeni nu vorbeste despre ea. Dar toti o vor, o vîneaza, o viseaza. E singurul medicament împotriva rutinei.
Iesi din nou pe strada. Te-ai saturat sa respiri toxinele care te îmbratiseaza, repezindu-se spre tine cu cea mai mare dragoste, odata eliberate din teava de esapament a masinilor. Ai vrea un White Coke. Tipul din parcare se ridica de pe cartonul patat de urina, se înfasoara mai bine în zdrentele gri-vernil si-ti zîmbeste cu dintii lui ca un gard stricat. Îti doresti din ce în ce mai tare un White Coke. Abia ai iesit de la job. Te-au frecat azi de era sa iei foc. Mori dupa un White Coke. Si te îndrepti spre... casa, unde vei constata ca toti membrii familiei tale au mai slabit cu 700 de grame fiecare de ieri pîna azi, din cauza regimului alimentar de-a dreptul sarcastic la care îi obligi sa adere de cînd ti-ai schimbat locul de munca si nu-ti mai permiti sa-i întretii la nivelul cu care i-ai obisnuit. Te simti atît de vinovat, încît daca nu te-ai gîndi la White Coke, ai înnebuni. Gîndul la Ea te tine în viata. Te apropii de... casa. Ai prefera un peep show, dar n-ai bani si de fapt n-ai nici chef. Tot ce-ti doresti este sa te tolanesti pe canapea si sa dai drumul la teve si sa te amortizezi acolo cu toate filmele stirile reclamele si talk-show-urile lor de cacat, macar de-ai putea spune si tu "iubita mea, te rog adu-mi din congelator conserva aia de White Coke, am pus-o deoparte special pentru dupa-amiaza asta însorita" si iubita sa vine, vaporoasa si carînd cu gratie o pereche de sîni siliconati, unduindu-si crupa fixata pe doua picioare lungi de nu se mai termina si sa-ti ofere, cu un zîmbet perfect ca al americancelor alora din filmele lor de cacat, ultima conserva de White Coke, de care nici prin cap nu i-ar trece ei sa se atinga si sa-ti spuna, cu o sclipire aparte în ochi, "iubitule, asta e doar începutul, pastreaza-te pentru mai tîrziu, am facut copiii pachet si i-am trimis la mama".
Dar nu, tu esti înca pe aleea dintre blocuri, visezi la Ea, esti macinat de dorinta asta care te arde pe dinauntru, incepe din stomac si se termina vagamente la nivelul lobului temporal, unde un neuron mai independent si-a trimis deja semnale care zic: "NU! N-ai dreptul la asa ceva! Opreste-te, n-ai sa primesti niciodata un strop de White Coke." Si-atunci continui sa te tîrasti spre casa, unde iubita ta sotie nu te asteapta cu congelatorul pregatit, ci cu sortul rosu cu buline lipit de o burtica rotunda, înconjurata de trei puradei care sînt si ei destul de mari ca sa-ti dai seama ca tipa din aceleasi motive ca tine, s-au lovit cu totii de adolescenta si-atunci începe travaliul pentru White Coke, te-ai mintit destul ca lor n-o sa li se întîmple asta. Si mori de frica la gîndul ca vei apasa pe butonul soneriei si-i vei vedea pe toti trei agatati de mama lor grasa si plantificata si în ochii celor trei plozi vei citi faptul ca toti urla dupa White Coke si te considera în primul rînd pe tine vinovat ca nu poti sa le-o dai si ti se rupe inima ca nu ai puterea sa le spui sa nu-si mai doreasca asta. N-ai tu curajul sa le spui ca toata viata va fi nevoie sa se multumeasca cu regular Coke si te uiti în ochii sotiei tale grasane si palide care stie ca tu stii, si tu stii ca ea stie ca tu stii si te simti si mai vinovat, mai ales ca-ti amintesti foarte clar de momentul cind v-ati cunoscut si v-ati îndragostit si-ti este atît de aproape acel moment pe care-l traiesc toti îndragostitii, momentul conectarii, în care cei doi soptesc într-un glas White Coke si tot spera si spera ca poate pentru ei se va deschide congelatorul divin si-o vor primi ei, numai ei, singurii care, cei care, unicii cîstigatori, învingatorii, alesii, visatorii, ei. Dar nu. Toti ajung doar sa-si aminteasca momentul cînd macar au spus-o deodata. Si pentru asta au fost dispusi sa nu se mai gîndeasca la ce vor simti cînd îsi vor vedea copiii tînjind dupa aceeasi substanta, mergînd pe strada cu capul plecat, intrînd în supermarketuri, mergînd la slujba, asteptînd sa întîlneasca o persoana cu care sa sopteasca la unison: White Coke.
Intri în casa, o saruti, desi are sortul patat si e complet dizgratioasa cu lingura aia de lemn în mîna si cu ochii ei de vaca alpina. Nici urma de White Coke. Fiica-ta iar a pictat peretii. Si ea vrea White Coke si-si imagineaza ca daca deseneaza sticle pe toate zidurile din casa o sa le poata bea într-o zi. Iar tu adormi instantaneu, visînd la aceeasi Ea si cînd te trezesti bati cu un polonic într-o tigaie, îi convoci pe toti în sufragerie si urli pe sub mustata nerasa de o saptamîna: "Ei bine, n-o veti avea niciodata! "Pentru ca... pentru ca nu exista!" Apoi urli ca apucatul: "Florica, jos la colt urgent si-i cumperi lui tata vodca. Bani îi ceri lu' mama. Si mai pune si tu mîna pe manualul de algebra!"
Florica vine cu vodca, tu o bei, adormi instant si visezi. E liniste si niste îngerasi roz zboara cu o tava pe care... ta-da! se lafaie o sticla... unica sticla... de... da, e Ea. White Coke. Doar ca tu, secat, frustrat si înrait de imposibilitatea de a-o avea, te-ai obisnuit cu ideea si nici în ruptul capului n-ai mai accepta-o. Asa ca îi împingi pe îngerasi la o parte, trîntesti sticla de pamînt si esti încîntat de ce-ai facut. Puteai s-o ai si n-ai mai vrut-o. Esti un învingator.
Problema e ca te trezesti a doua zi si-o iei de la capat: te depaseste situatia si vrei un placebo pentru insistenta cu care te preseaza mediul, jobul, familia... ti-e si jena sa te gîndesti la White Coke. Dar te-ai eliberat, e bine, te-ai obisnuit. Asa ca dupa job intri în primul bar si ceri o regular Coke. E rece, dulce si reconfortanta. Te duci fericit acasa. Si-a doua zi o iei de la capat: te depaseste situatia si vrei un placebo pentru insistenta cu care te preseaza mediul, jobul, familia... astazi ce-o sa bei?
PLACEBO - copyright Mephistofel SRL – poza de Mephistofel, in Creatii proprii · 44.2KB
_______________________________________ Libertatea de exprimare n-a omorit pe nimeni...
