Nu stiu daca în centrul poeziei sta viata sau moartea dar a locui acolo în centru este odihna celui ce-si cunoaste propria liniste
P.2
dar poate linistea sa cuprinda legea si faradelegea celui plecat de tînar în cautarea cuvintelor prin desert sau namol
P.3
tinîndu-si respiratia si oprindu-si sîngele sa curga voios prin aerul tot mai tare al primei iubiri
P.4
încercata îndelung în lanul de grîu de la marginea orasului adica de la marginea centrului cînd vîntul si soarele
P.5
luate împreuna aduceau ploaia cea alba sau poate rosie a melancoliei a tuturor marilor poeti ai lumii pe care doar istoria îi poate cuprinde
P.6
credeam unul în celalalt cu mainile înclestate fiecare în carnea celuilalt si aceasta ne provoca o mare placere felul acesta de a ne simti unul pe celalalt
P.7
de jur imprejurul nostru doar resturi adevarate mari si pline de carne mai proaspata decît animalul ucis astazi cu maiestrie cu voluptate
P. 8
am simtit dintr-o data ca lacul din centrul orasului se adîncea pîna la tine în timp ce la suprafata lui ma oglindeam doar eu
P.9
poem întors cu fata spre voi spre toti prietenii mei pe care nu-i mai pot deosebi
P.10
si nici nu mai vreau sa încerc sa încerce ei cuvintele mele sa caute ei privirea ta cînd ma tii de mîna si mi-asculti cuvintele atît de bine alese
P.11
în centrul alegerii tale sta cuibarita poezia restului si întreaga suprafata a vietii prin care trec venele arse ale mele ale poetului ale animalului
P.12
da sînt un animal sînt un animal fara picioare sînt un animal fara cap sînt o balta de sînge de forma unui animal cu doar doua dimensiuni
P.13
prima dimensiune esti tu a doua dimensiune sînt eu si împreuna sîntem tatuajul de sînge al celor care au trecut cu picioarele peste noi
P.14
cîta credinta îi trebuie unui poet pentru a putea scrie ca înaltul sau peretele îl mai ajuta sa mai traiasca putin dar foarte putin îngrozitor de putin
P.15
dar va veni seara aducerii aminte si seara scrisului obosit cînd un pahar de vin se topeste pe masa alaturi de o pîine mai alba decît pielea neatinsa niciodata de soare
P.16
aproape ca dintii scrisului de alba sta umbra ta la picioarele mele fara sa-mi ceara nimic întelege totul doar privindu-ma fix în ochi fix ca un cîine de rasa al poeziei
P.17
la sfîrsit voi renunta la poezie dar voi folosi culori si pînza pentru un singur cuvînt pe care nu l-am putut rosti niciodata pe care nu-l pot gîndi fara sa ma întunec
P.18
în plin cîmp în deplinatatea lanului de grîu ma odihnesc pe restul pamîntului eliberat de prietenii mei plecati la o vînatoare poate fara întoarcere
P.19
eu nu caut decît urma mirosului tau si întind la uscat cearceafuri mari si albe pe care ne-am iubit sau am scris fara incetare
P.20
ca istoria ca si viata nu o poti vedea decît daca în ochii tai straluceste nebunia nu cea urîta propria-ti nebunie ca si propriu-ti cuvînt
P.21
fara medicamente doar cu hîrtie si cuvinte doar cu spitale mari si albe acoperite cu resturi în loc de tigla rosie putem întrece tu si cu mine nebunia timpului ca o nebunie a unei livezi înflorite
P.22
cad resturi mari din cer si poezia nu se mai vede iar dedesubt sub temelia de caramida cineva poate tatal meu îsi cearta oboseala si neîndemînarea
P.23
nu am îndemînare dar am mîini nu am poezie dar am cuvinte nu am lege dar Îl am pe Dumnezeu si fruntea îmi ingheata pentru ca în afara mea este frig
P.24
va veni frigul si caldura mea se va retrage în caldura ta cuvintele se vor opri aerul va deveni catran iar timpul va fi singurul rest din tot ceea ce am putut si nu voi putea scrie niciodata...
Putin din albastrul cerului - copyright Mephistofel SRL – poza de Mephistofel, in Ce poezii ai... · 29.1KB
_______________________________________ Libertatea de exprimare n-a omorit pe nimeni...
